La Cupa Mondială, un tricou nu este doar o piesă de echipament. Poate deveni o imagine-simbol, o amintire a unei generații și, uneori, o formă de identitate națională. O selecție realizată de BBC Sport despre cele mai iconice zece kituri din istoria turneului arată că statutul unui tricou nu depinde doar de estetică, ci și de contextul în care a fost purtat, de rezultatele obținute și de felul în care a fost primit de public.
Cele mai iconice tricouri de la Cupa Mondială
Designerul Matthew Wolff, cunoscut pentru tricourile Nigeriei de la Cupa Mondială din 2018 și pentru echipamentele Franței, a explicat pentru BBC că multe dintre piesele care au rămas în memorie provin din anii ’90 și începutul anilor 2000, când fotbalul părea, pentru mulți suporteri, mai mare, mai spectaculos și mai ușor de mitologizat. În opinia lui, un tricou devine iconic și pentru că este legat de ceva ce s-a întâmplat în el, dar și pentru că timpul schimbă felul în care îl privim.
BBC Sport a publicat și clasamentul complet al celor mai bune tricouri de la Cupa Mondială, iar selecția spune la fel de mult despre memorie și cultură cât spune despre fotbal.
Design, rezultat și momentul cultural
Dincolo de frumusețea grafică, lista BBC sugerează că iconicul apare la intersecția dintre design și poveste. Unele tricouri au rămas în istorie pentru că au fost purtate de echipe câștigătoare, altele pentru că au însoțit momente dramatice sau au surprins o epocă întreagă. În unele cazuri, chiar și controversele au contribuit la legendă.
Wolff a observat și că, în prezent, este mai greu ca un singur tricou să atingă aceeași forță simbolică. Piața globală este mult mai aglomerată, iar ciclul de producție este mai rapid. Asta ridică, spune el, întrebări despre cât de mult mai înseamnă expresie culturală autentică și cât de mult înseamnă consum accelerat. Într-un sport tot mai comercializat, tricoul iconic pare să fi devenit mai rar tocmai pentru că trebuie să concureze cu prea multe alte imagini.
De ce anumite tricouri au rămas în istorie
Lista BBC include exemple care arată cât de diferite pot fi drumurile spre legendă. Tricoul fără mâneci al Camerunului, deși nu a fost permis la Cupa Mondială din 2002, a devenit memorabil tocmai prin interdicția care l-a înconjurat și prin felul în care a fost preluat în cultura populară.
Nigeria 2018 a devenit un fenomen nu doar sportiv, ci și de modă, cu milioane de precomenzi și cozi la lansare. În cazul Braziliei din 1970, simplitatea galbenului canar s-a lipit definitiv de imaginea unei echipe considerate de referință în istoria fotbalului.
Alte tricouri au rămas în memorie prin încărcătura lor istorică. Anglia 1966 trimite imediat la singura Cupă Mondială câștigată de Three Lions, la finala de pe Wembley și la imaginea lui Bobby Moore ridicând trofeul. Franța 1982 evocă semifinala dramatică de la Sevilla, una dintre cele mai intense partide din istoria turneului. Croația 1998, cu pătratele roșu-albe inspirate din stema națională, a devenit un simbol al unei țări care juca atunci primul său Mondial după independență.
Tricouri care au spus o poveste mai mare decât fotbalul
Poate cel mai bun exemplu al felului în care un tricou poate depăși sportul este Nigeria 2018. Wolff a spus că designul a fost construit din referințe la istoria echipamentelor nigeriene, dar și dintr-un moment cultural favorabil, în care moda, muzica, poezia, arta și filmul din Nigeria aveau vizibilitate globală. În acest caz, tricoul nu a fost doar purtat, ci a fost adoptat ca obiect cultural.
La fel de puternică este și povestea tricoului Argentinei din 1986, legată de sfertul de finală cu Anglia și de cele două goluri celebre ale lui Diego Maradona. Potrivit relatării BBC, echipa a ajuns să joace într-un al doilea echipament improvizat, după ce varianta inițială era considerată prea grea pentru căldura din Mexic. Rezultatul a fost un tricou devenit legendar, inclusiv prin episodul în care Steve Hodge a vândut, ani mai târziu, tricoul schimbat cu Maradona pentru 7,1 milioane de lire.
Germania de Vest 1990, un clasic al designului modern
În fruntea clasamentului BBC se află tricoul de acasă al Germaniei de Vest de la Cupa Mondială din 1990, considerat un model de design care a deschis drumul pentru o generație nouă de echipamente mai expresive. Potrivit lui John Blair, autorul volumului A Culture of Kits, tricoul a fost remarcabil prin combinația dintre noutatea vizuală, echipa câștigătoare și trecerea de la simplitatea vechilor modele la o estetică mai îndrăzneață.
Designerul Ina Franzmann a spus că i s-a cerut să aducă „o mică revoluție” în tricoul naționalei, iar intervenția lui Franz Beckenbauer a păstrat designul original, care fusese folosit și la Euro 1988. În timp, tocmai această continuitate și această formă de echilibru între tradiție și inovație au transformat tricoul într-un reper pentru colecționari și pentru istoria designului sportiv.
Ce spune, de fapt, fascinația pentru aceste tricouri
Dincolo de clasamente, selecția BBC arată că un tricou iconic este rareori doar „frumos”. El trebuie să prindă un moment istoric, să fie purtat de jucători memorabili și să rămână recognoscibil mult după ce meciurile s-au încheiat. Uneori, devine celebru prin victorie. Alteori, prin dramă. Alteori, prin felul în care o cultură întreagă se regăsește în el.
Într-o epocă în care echipamentele se schimbă rapid și sunt produse în număr tot mai mare, aceste tricouri vechi par să reziste tocmai pentru că au fost mai mult decât produse. Au fost martori ai unor epoci, ai unor echipe și ai unor emoții care au depășit terenul de joc. Iar acesta este, probabil, adevăratul secret al iconicului: nu doar cum arată un tricou, ci ce a ajuns să însemne.
