Mihai Rotaru a rememorat, într-o intervenție pentru Fanatik, felul în care a prins contur ideea relansării Universității Craiova, într-un context pe care l-a descris drept informal și alimentat de pasiunea pentru fotbal și pentru Știința. Potrivit lui Rotaru, primele discuții despre o posibilă revenire a clubului au apărut în jurul anului 2011, într-un grup de prieteni care mergeau împreună la meciuri și urmăreau fotbalul cu regularitate.
Un proiect născut din pasiune, nu dintr-un plan calculat
El a spus că, la început, ideea era mai degrabă o discuție de moment decât un proiect concret. Rotaru a descris acele conversații ca pe niște momente spontane, purtate „la șpriț”, în care se vorbea despre cum ar putea fi readusă la viață echipa din Craiova. În relatarea sa, a subliniat că, a doua zi, entuziasmul se stingea de multe ori, iar planul rămânea în aer.
Momentul din 2013 care a schimbat direcția
Potrivit lui Rotaru, un impuls decisiv a venit în 2013, când subiectul a fost readus în discuție de Ion Coduban, într-un context legat de apropierea de fenomenul Oțelul Galați. Rotaru a spus că întrebarea simplă „De ce nu faceți acum U Craiova?” a reaprins ideea și a împins lucrurile spre o etapă mai serioasă.
De acolo, povestea a intrat într-o zonă mult mai concretă. Rotaru a afirmat că întâlnirea cu Pavel Badea și cu profesorul Corneliu Andrei Stroe a fost momentul în care proiectul a căpătat contur. În relatarea sa, profesorul Stroe a susținut că „Craiova e la noi” și că elemente precum stema veche și palmaresul aparțin clubului. Această poziție, a spus Rotaru, a fost punctul din care „a devenit toată nebunia”, adică începutul unei mobilizări reale în jurul ideii de reconstrucție.
Condiția stadionului Ion Oblemenco și discuțiile cu Primăria
Rotaru a mai spus că profesorul Corneliu Andrei Stroe a insistat asupra unui aspect esențial: Universitatea Craiova nu putea fi considerată autentică fără meciuri pe stadionul Ion Oblemenco. În această logică, el a fost îndemnat să caute o soluție de dialog cu Primăria Craiova. Potrivit relatării sale, au urmat discuții cu primarul de atunci, Lia Olguța Vasilescu, iar procesul nu a fost liniar.
Rotaru a descris o primă reacție negativă, urmată de o schimbare de poziție după câteva luni. În versiunea sa, primarul i-ar fi spus ulterior că trebuie luată echipa și construit un proiect, după ce ar fi discutat și cu Badea și cu Stroe. Rotaru a precizat că, la acel moment, intenția lui era să sprijine CS U Craiova, nu să cumpere echipa, însă evoluția discuțiilor a dus la o altă formulă de implicare.
Ce spune Mihai Rotaru despre meritul profesorului Stroe
Mesajul central al intervenției lui Mihai Rotaru a fost că relansarea Universității Craiova nu trebuie înțeleasă ca rezultatul unui singur investitor, ci ca o construcție în care profesorul Corneliu Andrei Stroe a avut rolul decisiv. Rotaru a spus explicit că echipa este „creația 100% a profesorului Corneliu Andrei Stroe”, iar el a venit ulterior cu sprijin financiar, emoțional și rațional.
Declarația lui Rotaru conturează o versiune a începuturilor clubului în care inițiativa, legitimitatea simbolică și direcția proiectului sunt puse în primul rând pe seama profesorului Stroe. În același timp, omul de afaceri își asumă rolul de susținător al acestui demers, nu de autor principal al ideii.
De ce contează această relatare acum
Rememorarea vine la mai bine de un deceniu de la momentul 2013, când discuțiile informale s-au transformat într-un proiect fotbalistic cu miză mare pentru Craiova și pentru suporterii ei. Pentru public, povestea oferă o imagine mai clară asupra felului în care au fost puse bazele actualei structuri și asupra rolului jucat de oamenii care au împins proiectul înainte.
În esență, Rotaru descrie renașterea Universității Craiova ca pe o combinație între pasiune, context local, discuții purtate în timp și o decizie de a transforma nostalgia pentru Știința într-un proiect concret. Iar în centrul acestei versiuni rămâne profesorul Corneliu Andrei Stroe, pe care Rotaru îl indică drept figura-cheie a începuturilor.