Mexicul se pregătește să-și pună în valoare cultura fotbalistică atunci când va găzdui, alături de Statele Unite și Canada, Cupa Mondială de luna viitoare. Dincolo de marile orașe-gazdă, istoria fotbalului mexican, notează sports.yahoo.com, poate fi urmărită până într-un vechi oraș minier din statul Hidalgo, unde muncitorii britanici au adus jocul în secolul al XIX-lea.
De la minele de argint la terenul de joc
Minerii britanici, în special cei din Cornwall, au ajuns la Mineral del Monte, cunoscut anterior ca Real del Monte, pentru a lucra în minele de argint din apropiere de Pachuca, la circa 100 de kilometri nord-est de Ciudad de Mexico. Potrivit lui Brasil Ordaz, profesor de istoria fotbalului la muzeul Soccer Hall of Fame din Pachuca, ei au început să joace între ei în pauze, apoi i-au implicat și pe mexicani. „Așa au început să răspândească febra fotbalului în Real del Monte”, a spus Ordaz.
În zona minei Dolores, meciuri între echipe engleze și mexicane au avut loc la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900, pe un teren care astăzi este folosit ca parcare. Un mic panou metalic marchează locul drept „locul de naștere al fotbalului în Mexic”. În apropiere, unele afaceri afișează steagurile Marii Britanii și Mexicului, iar un muzeu local afirmă că „fotbalul în Mexic s-a născut într-un loc aproape de cer”, o trimitere la altitudinea de 2.700 de metri a localității.
Pachuca și moștenirea Cornish
Articolul AP citat de sports.yahoo.com arată că britanicii au adus în zonă nu doar fotbalul, ci și o cultură sportivă care s-a extins treptat în restul țării. În 1892, tehnicieni, ingineri și mineri britanici au fondat Pachuca Football Club, motiv pentru care orașul a rămas cunoscut drept „Cuna del fútbol” — „leagănul fotbalului” — deși și alte orașe mexicane contestă această etichetă.
Sharron Schwartz, istoric din Redruth, Cornwall, specializată în migrația cornișă, a explicat că minerii au ales fotbalul, nu rugby-ul, și că jocul a prins rapid la localnici. Ea a spus că sportul a fost perceput ca modern și că a ajutat la „spargerea barierelor etnice, rasiale și de clasă”, contribuind la integrare și coeziune socială.
Istoria clubului Pachuca reflectă această evoluție. Pachuca Athletic Club a apărut în 1895, după fuziunea dintre Pachuca Cricket Club, Pachuca Football Club și Velasco Cricket Club. Clubul original a dispărut în 1922, dar a fost reînființat în 1950, cu jucători mexicani, și a ajuns ulterior în divizia secundă profesionistă. Abia în 1998 a intrat în prima ligă, iar un an mai târziu a câștigat primul titlu național sub comanda lui Javier Aguirre, actualul selecționer al Mexicului.
De atunci, Pachuca a mai cucerit șase titluri de campioană în Mexic și rămâne singura echipă mexicană care a câștigat Copa Sudamericana. În 2024, clubul a fost finalist la Intercontinental Cup, pierzând în fața lui Real Madrid.
Moștenirea care a rămas în Hidalgo
Moștenirea cornișă din regiune nu se oprește la fotbal. Minerii au lăsat și tradiția pasty-ului corniș, o plăcintă umplută cu carne, cartofi, napi și ceapă, adaptată local cu ingrediente precum fasole, ardei jalapeño, pui, mole sau umpluturi dulci. Schwartz a spus că Redruth este înfrățit cu Mineral del Monte și că ambele orașe organizează festivaluri dedicate pasty-ului în toamnă.
Pe măsură ce Mexicul se pregătește să fie primul stat care găzduiește trei Cupe Mondiale masculine, povestea din Mineral del Monte oferă un reper istoric clar: fotbalul mexican nu s-a născut doar în marile centre urbane, ci și într-un oraș minier unde britanicii și mexicanii au început să joace împreună.