Psihiatria de precizie încearcă să schimbe modul în care este tratată schizofrenia: nu prin alegerea succesivă a mai multor medicamente până când unul funcționează, ci prin identificarea unor diferențe biologice care ar putea indica din start ce tratament are cele mai mari șanse să ajute un anumit pacient.
Direcția este prezentată de cercetători de la Virginia Tech, într-un material publicat de News-Medical.net, și va fi discutată la simpozionul Precision Therapeutics din 23-24 septembrie, organizat la Fralin Biomedical Research Institute at VTC. Evenimentul va reuni oameni de știință, clinicieni și lideri din industrie pentru a explora abordări de medicină de precizie și metode computaționale aplicate schizofreniei.
De ce este nevoie de o abordare mai exactă
Schizofrenia rămâne o boală dificil de tratat pentru o parte dintre pacienți. Potrivit lui Robert Trestman, șeful departamentului de psihiatrie și medicină comportamentală de la Virginia Tech Carilion School of Medicine și Carilion Clinic, tratamentele actuale funcționează pentru mulți oameni, adesea după primele încercări. Totuși, există pacienți la care simptomele nu se reduc suficient sau boala nu intră în remisie completă.
Exact pentru acești pacienți se conturează interesul pentru psihiatria de precizie. Ideea este ca tratamentul să fie ghidat de date biologice, nu doar de încercări succesive ale medicului, în condițiile în care aceeași diagnoză poate ascunde mecanisme diferite de boală.
Un exemplu care arată limitele metodei „încercare și eroare”
Materialul furnizat de Virginia Tech descrie și cazul unei familii din Australia, care a trecut printr-un an de căutări pentru un tratament eficient pentru fiica lor adolescentă. Tânăra, care își pregătea intrarea la universitate, a dezvoltat psihoză în timpul examenelor finale de liceu. În anul următor, părinții spun că a încercat cel puțin șase antipsihotice.
Unul dintre medicamentele folosite, clozapina, a trebuit oprit după apariția unei forme de inflamație a inimii numită miocardită. Familia a descris procesul drept unul de „trial and error”, iar până la finalul lui 2025 a ajuns să creadă că rămâne fără opțiuni. Ulterior, a aflat despre xanomeline și trospium chloride, comercializat sub numele Cobenfy, un medicament aprobat de FDA, dar care nu era disponibil în Australia.
Părinții au decis să o aducă în Statele Unite pentru tratament. Potrivit relatării lor, după începerea Cobenfy, tânăra a înregistrat o îmbunătățire vizibilă în câteva săptămâni, a început să caute de lucru, a mers la interviuri și a obținut un loc de muncă. Mama ei a estimat o ameliorare de aproximativ 50%, deși pacienta continuă să ia și alte medicamente.
Un medicament nou, dar nu o soluție definitivă
Stephen Brannan, medic-cercetător și fost director medical al Karuna Therapeutics, vede Cobenfy ca pe un posibil semn al unei schimbări mai ample în psihiatrie. El a explicat că, timp de decenii, medicamentele pentru schizofrenie au acționat în principal prin blocarea receptorilor de dopamină din creier. Cobenfy folosește o cale diferită, vizând receptorii muscarinici colinergici, implicați în atenție, memorie și percepție.
Brannan, care va fi unul dintre vorbitorii principali ai simpozionului, spune că nu este clar dacă acest medicament marchează singur un punct de cotitură, dar se așteaptă să apară și alte tratamente care să țintească noi căi biologice. În opinia sa, psihiatria ar putea intra într-o etapă asemănătoare cu cea produsă de apariția inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, când medicamentele au devenit mai sigure și mai ușor de folosit decât terapiile mai vechi.
„Știm acum că aceste boli sunt eterogene și că nu orice medicament funcționează pentru oricine”, a spus Brannan. „Speranța psihiatriei de precizie este să devenim mai deștepți în privința asta și să înțelegem ce medicamente funcționează cel mai bine pentru fiecare persoană.”
Ce urmăresc cercetătorii de la Virginia Tech
Michael Friedlander, vicepreședinte al Virginia Tech pentru științe ale sănătății și tehnologie și director executiv al institutului, spune că infrastructura de la Fralin Biomedical Research Institute oferă un cadru potrivit pentru această direcție. Potrivit lui, echipele de acolo lucrează la nivel molecular, celular și al circuitelor neuronale, dar și în domenii precum neuroimagistica, comportamentul uman și cercetarea bazată pe pacienți.
Friedlander susține că obiectivul este înțelegerea schimbărilor din circuitele funcționale ale creierului, astfel încât tratamentele să fie alese mai bine, pe baza mecanismelor reale ale bolii, nu doar a simptomelor vizibile. Halassa, care conduce programe de cercetare de laborator și clinică la institut, spune că există o oportunitate de a construi un cadru mai bun pentru psihiatrie, conectând mai direct cercetarea cu îngrijirea pacienților.
La institut, această direcție se sprijină pe un program dezvoltat de mai bine de un deceniu în psihiatrie computațională, neuroștiință cognitivă și neuroimagistică umană. Halassa extinde acum această bază prin cercetări asupra circuitelor cerebrale implicate în cogniție și boală psihiatrică, cu accent pe legătura dintre laborator și pacient.
Ce urmează în domeniu
Simpozionul de la Roanoke va include prezentări despre KarXT, compusul care a devenit Cobenfy, precum și discuții despre alte abordări emergente pentru schizofrenie. Vor participa cercetători de la Bristol Myers Squibb și Ovid Therapeutics, iar o sesiune dedicată biotehnologiei va aduce perspective de la Alto Neuroscience și Syremis Therapeutics.
Programul va merge și dincolo de dezvoltarea de medicamente. Alte prezentări vor aborda biomarkeri, cogniție, NeuroAI, mecanismele cerebrale implicate în psihoză, memorie și planificare, dar și posibilitatea ca vorbirea și limbajul să ofere indicii măsurabile despre boala psihiatrică. Printre vorbitorii invitați se numără și specialiști de la Harvard Medical School și Mass General Brigham.
Mesajul comun al cercetătorilor este că psihiatria ar putea intra într-o etapă în care tratamentul nu mai este ales doar prin încercări repetate, ci pe baza unor informații biologice care să indice mai clar ce funcționează pentru fiecare pacient. Pentru persoanele cu schizofrenie și familiile lor, o astfel de schimbare ar putea însemna mai puțin timp pierdut între medicamente și mai multă șansă la un răspuns terapeutic rapid și stabil.
Notă: Informațiile din acest articol au caracter general și se bazează pe materialul furnizat de Virginia Tech; ele nu înlocuiesc evaluarea sau recomandarea unui medic specialist.