Boala celiacă este o boală autoimună cronică severă care apare la persoanele predispuse genetic la care ingestia de gluten duce la distrugerea mucoasei intestinului subțire. Afecțiunea poate să apară la orice vârstă, după ce persoana începe să mănânce alimente care conțin gluten.
Este o afecțiune frecventă, se estimează că afectează 1 din 100 de persoane în întreaga lume. Boala celiacă este denumită și celiachie, sprue celiac sau sprue non-tropical și enteropatia glutenică.
Când persoanele cu boala celiacă mănâncă gluten, o proteină vegetală care se găsește în anumite cereale cu spic – grâu, secară și orz – sistemul lor imun reacționează anormal și formează autoanticorpi care atacă propria mucoasă a intestinului subțire.
Grăsimile, calciul, fierul și folații nu mai pot fi absorbite în cantitate adecvată, o condiție medicală care se numește malabsorbție.
Boala se poate manifesta diferit de la un pacient la altul, însă simptomele frecvente sunt: diaree cronică, balonare, anemie, astenie marcată și pierderea în greutate. La copii, malabsorbția determină în plus și afectarea creșterii și dezvoltării.
Boala celiacă nu se vindecă și nu există un tratament medicamentos, dieta strictă fără gluten pe toată durata vieții produce o ameliorare promptă a simptomelor și vindecarea mucoasei intestinale, pacientul putând avea o viată normală. Netratată, boala celiaca poate duce la complicații severe.
Cauzele bolii celiace
Nu se cunoaște cauza exactă care determină boala celiacă, dar studiile recente au identificat anumite gene (gena HLA DQA1/DQB1) care definesc o predispoziție crescută pentru boală.
Nu se știe de ce boala apare doar la anumite persoane, și nu apare la altele. Se pare ca alți contribuitori, cum ar fi factori din mediu sau alte gene, influențează dezvoltarea acestei boli complexe.
Simptome ale bolii celiace
Simptomele sunt variate, intermitente (apar și dispar, pentru ca apoi să reapară din nou) și constau în tulburări digestive și extradigestive.
Simptomele diferă de la un pacient la altul, de la simptome ușoare care trec deseori neobservate, la simptome și complicații severe care alterează calitatea vieții.
Se consideră că există peste 300 de semne și simptome, celiachia fiind considerată un “cameleon” din punct de vedere al expresiei clinice. Toate aceste simptome nespecifice, care pot apărea și în alte afecțiuni, întârzie deseori diagnosticul bolii celiace, aceasta fiind frecvent sub-diagnosticată.
În general, diagnosticul de boală celiacă se pune după 6-10 ani după ce simptomele încep să se manifeste.
Există numeroase cazuri în care boala este asimptomatică (boala celiacă silențioasă) în ciuda unei inflamații semnificative la nivelul mucoasei intestinului subțire și a testelor serologice specifice pozitive.