Senatul Statelor Unite a aprobat o rezoluție care cere oprirea acțiunilor militare americane împotriva Iranului, într-un vot care a scos la iveală tensiuni tot mai vizibile în interiorul Partidului Republican. Măsura a trecut cu 50 de voturi pentru și 48 împotrivă, după ce Camera Reprezentanților își exprimase deja sprijinul la începutul lunii, potrivit relatărilor Reuters citate de presa care a preluat subiectul.
Un vot care arată fisuri în tabăra republicană
Rezoluția nu schimbă doar tonul dezbaterii de la Washington. Ea transmite și un mesaj politic incomod pentru Donald Trump: o parte a Congresului, inclusiv câțiva republicani, nu mai acceptă fără rezerve strategia Casei Albe în dosarul iranian.
Patru republicani s-au desprins de linia Casei Albe
Patru senatori republicani — Susan Collins, Rand Paul, Bill Cassidy și Lisa Murkowski — au votat alături de democrați în favoarea rezoluției. Într-un climat politic în care disciplina de partid cântărește greu, gestul lor a fost interpretat ca un semnal de nemulțumire față de modul în care președintele gestionează conflictul cu Teheranul.
Deși efectele juridice ale documentului sunt contestate, semnificația sa politică este greu de ignorat. Este pentru prima dată de la adoptarea Legii privind puterile de război din 1973 când ambele camere ale Congresului aprobă o rezoluție prin care solicită retragerea forțelor americane dintr-un conflict militar. În esență, Congresul reamintește că prerogativa de a angaja SUA într-un război nu aparține exclusiv președintelui.
Reacția lui Trump: acuzații la adresa senatorilor republicani
Donald Trump a reacționat rapid și dur pe rețelele sociale, acuzând senatorii care au susținut rezoluția că oferă „alinare” Iranului și că îngreunează eforturile administrației sale de a negocia cu Teheranul. Președintele a susținut că Iranul ar fi fost „la pământ” și a descris votul din Senat drept „prost sincronizat și fără sens”.
În mesajul său, Trump a spus că senatorii republicani care au votat împotriva lui i-au îngreunat sarcina, dar a adăugat că va duce lucrurile la bun sfârșit. Reacția sa arată că miza nu este doar una militară sau diplomatică, ci și una de autoritate politică: cine stabilește ritmul, limitele și finalitatea unei confruntări externe majore.
Casa Albă contestă forța rezoluției
Administrația republicană susține că rezoluția nu produce efecte juridice, întrucât nu este transmisă președintelui pentru promulgare și nu are forță de lege. Casa Albă argumentează, de asemenea, că ostilitățile s-au încheiat deja odată cu armistițiul intrat în vigoare pe 7 aprilie.
În paralel, există o dispută constituțională mai amplă. Legea privind puterile de război din 1973 a fost concepută tocmai pentru a limita capacitatea unui președinte de a implica Statele Unite într-un conflict militar fără aprobarea Congresului. Totuși, experții juridici amintesc că o decizie a Curții Supreme din 1983 a stabilit că măsurile adoptate de Congres trebuie, în general, să fie prezentate președintelui pentru semnare sau veto.
Scott Anderson, cercetător principal la Brookings Institution și redactor-șef al publicației Lawfare, a spus că executivul „o va ignora probabil pe motive constituționale” și că nu este clar cine ar avea calitatea procesuală pentru a intenta un proces de aplicare. De cealaltă parte, congresmanul Gregory Meeks, inițiatorul rezoluției în Camera Reprezentanților, susține că măsura este obligatorie și că va folosi toate căile legale disponibile pentru a forța administrația să o respecte.
Presiune politică înainte de alegerile de la jumătatea mandatului
Votul din Congres vine într-un moment sensibil pentru Trump și pentru republicani. Casa Albă pregătește în paralel solicitări către Congres pentru alocarea unor fonduri suplimentare de zeci de miliarde de dolari destinate finanțării războiului și operațiunilor militare asociate. În același timp, mai mulți republicani au început să se delimiteze de președinte înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului, programate pe 3 noiembrie.
Presiunea este amplificată și de datele de opinie publică. Un sondaj Reuters/Ipsos publicat marți arată că doar 24% dintre americani cred că războiul cu Iranul a meritat costurile implicate. Doar 23% consideră că Statele Unite se află acum într-o poziție mai puternică față de Iran decât înaintea conflictului, iar aproape două treimi dintre respondenți se îndoiesc că acordul semnat pe 17 iunie de Trump și președintele iranian Masoud Pezeshkian va aduce o pace durabilă.
În același sondaj, popularitatea lui Trump a coborât la 34%, egalând cel mai slab rezultat din actualul mandat. Doar 22% aprobă modul în care administrația gestionează costul vieții, iar sprijinul pentru politica de imigrație a scăzut la 37%, cel mai redus nivel din mandat.
Ce înseamnă pentru republicani
Dincolo de disputa punctuală cu Iranul, episodul arată o problemă mai largă pentru Partidul Republican: când un președinte intră într-o zonă de conflict extern prelungit, costul politic nu se măsoară doar în Congres, ci și în încrederea alegătorilor. În rândul independenților, doar 17% spun că ar vota acum un candidat republican pentru Congres, în timp ce 34% ar susține un democrat, potrivit sondajului Reuters/Ipsos.
Pe termen scurt, rezoluția adoptată de Senat poate rămâne mai degrabă un gest de control instituțional decât o frână efectivă. Pe termen mediu însă, ea indică o realitate mai incomodă pentru Trump: în propriul partid apar tot mai multe semne că sprijinul nu mai este automat, iar politica externă poate deveni rapid o sursă de vulnerabilitate internă.
Într-un moment în care administrația încearcă să prezinte conflictul cu Iranul drept încheiat, Congresul și opinia publică spun altceva: că întrebările despre cost, legalitate și rezultat abia încep să apese serios asupra Casei Albe.