Părinții salariați care au în întreținere copii cu vârsta de până la 11 ani pot solicita patru zile pe lună în care să lucreze de acasă, însă aplicarea acestei facilități presupune respectarea mai multor condiții. Codul muncii stabilește dreptul de a formula o astfel de cerere, iar desfășurarea efectivă a activității în regim de telemuncă trebuie corelată cu regulile speciale aplicabile acestei forme de organizare a muncii.
Cine poate cere patru zile de muncă de acasă pe lună
Regula este prevăzută la articolul 118^1 din Codul muncii, introdus prin Legea nr. 241/2023. Salariații care au în întreținere copii de până la 11 ani pot beneficia, la cerere, de patru zile în fiecare lună în care să lucreze la domiciliu sau în regim de telemuncă.
Există însă o limitare importantă: activitatea desfășurată de angajat trebuie să permită munca de la distanță. Dacă natura sau felul muncii face imposibilă o asemenea organizare, facilitatea nu poate fi aplicată.
Prin urmare, prevederea nu înseamnă că orice salariat care are un copil sub această limită de vârstă poate lipsi automat patru zile de la sediul angajatorului, indiferent de postul ocupat.
Ce se întâmplă dacă ambii părinți sunt salariați
Codul muncii stabilește o condiție suplimentară pentru situația în care ambii părinți sau reprezentanți legali au calitatea de salariat.
Cererea trebuie însoțită de o declarație pe propria răspundere din partea celuilalt părinte sau reprezentant legal. Prin acest document trebuie să rezulte că, pentru aceeași perioadă, acesta nu a cerut la rândul său să lucreze de acasă sau în regim de telemuncă.
Legea prevede și o excepție de la obligația prezentării declarației pentru anumite situații expres stabilite de legislație.
Salariatul trebuie să aibă mijloacele necesare pentru a lucra
În cazul celor patru zile acordate părinților, Codul muncii stabilește și o regulă referitoare la instrumentele necesare desfășurării activității.
Salariații care apelează la această facilitate trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru a-și putea îndeplini atribuțiile prevăzute în fișa postului.
Prevederea este introdusă ca derogare de la regulile generale din legislația privind telemunca.
Telemunca trebuie prevăzută în contract
Faptul că munca la distanță este utilizată numai câteva zile pe lună nu înlătură regulile stabilite de legislația specială privind telemunca.
Legea nr. 81/2018 prevede că această modalitate de desfășurare a activității se bazează pe acordul părților. Pentru un angajat existent, trecerea la telemuncă trebuie prevăzută printr-un act adițional la contractul individual de muncă. În cazul unei persoane nou-angajate, regimul de telemuncă poate fi stabilit direct în contractul încheiat la angajare.
Documentele trebuie să stabilească elementele specifice acestei forme de muncă. Printre acestea se numără precizarea expresă a regimului de telemuncă, perioada sau zilele în care activitatea se desfășoară la locul de muncă organizat de angajator, locul în care este prestată telemunca, modalitatea prin care angajatorul poate verifica activitatea și felul în care sunt evidențiate orele lucrate.
Regulile interne ale companiei trebuie adaptate telemuncii
Regimul de lucru la distanță presupune și stabilirea modului concret în care salariatul și angajatorul își desfășoară relația de muncă.
Legea nr. 81/2018 stabilește că telesalariații își organizează programul de comun acord cu angajatorul, în conformitate cu contractul individual de muncă, regulamentul intern și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil. Tot în aceste documente pot fi stabilite condițiile în care angajatorul verifică activitatea desfășurată la distanță.
Pentru angajatori, existența unor reguli interne clare devine astfel importantă inclusiv atunci când munca la distanță nu reprezintă modul obișnuit de organizare a activității, ci este folosită punctual de anumite categorii de salariați.
Munca flexibilă este reglementată separat de Codul muncii
Codul muncii reglementează și posibilitatea stabilirii unor programe individualizate de muncă, inclusiv la solicitarea salariaților.
Legislația definește modul flexibil de organizare a timpului de lucru ca putând include formule de muncă la distanță, programe flexibile, programe individualizate sau programe cu timp redus de lucru.
În cazul solicitărilor privind programele individualizate de muncă, dacă angajatorul decide să le refuze, acesta trebuie să își motiveze în scris decizia în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii.
Această regulă nu trebuie însă confundată cu condițiile speciale ale dreptului la cele patru zile pentru părinții cu copii de până la 11 ani, care este reglementat distinct de articolul 118^1.
Patru zile pe lună nu înseamnă patru zile libere
Facilitatea prevăzută de Codul muncii nu reprezintă un concediu suplimentar. În zilele respective, salariatul continuă să muncească și trebuie să își îndeplinească atribuțiile, diferența fiind locul sau regimul în care activitatea este prestată.
În consecință, simpla existență a unui copil cu vârsta de până la 11 ani nu înseamnă că angajatul își poate stabili unilateral cele patru zile și poate rămâne acasă fără alte formalități.
Este necesară o cerere, activitatea trebuie să poată fi desfășurată de la distanță, iar dacă ambii părinți sunt salariați se aplică și condiția privind declarația celuilalt părinte. În cazul telemuncii, relația trebuie organizată și potrivit regulilor prevăzute de Legea nr. 81/2018.