Cazul în care o fostă angajată a Ministerului Afacerilor Externe este acuzată că a produs un prejudiciu de 8.412.028 de lei ridică o întrebare incomodă pentru orice instituție publică: cum poate trece, timp de 15 ani, un mecanism de plată nelegal fără să fie oprit mai devreme? Potrivit DNA, răspunsul ține de o combinație de acces la sistemul de salarizare, documente modificate repetat și aprobări obținute pe baza unor informații false.
Un mecanism care a funcționat ani la rând
Direcția Națională Anticorupție a anunțat că a sesizat instanța cu acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la 18 iunie cu Lavinia-Daniela Păune, la data faptelor consilier relații în cadrul Direcției Planificare Bugetară, Contabilitate și Salarizare din MAE. Procurorii spun că, între mai 2009 și aprilie 2024, aceasta ar fi efectuat plăți nelegale cu titlu de salarii către două persoane care nu aveau calitatea de angajați ai instituției, dar și către sine.
Ce spune ancheta DNA
Conform comunicatului citat de RomaniaTV.net, procurorii susțin că inculpata ar fi falsificat 176 de state de plată aferente personalului MAE, prin modificarea valorii totale a unor indemnizații acordate angajaților. Datele astfel alterate ar fi fost apoi folosite în etapele de lichidare, ordonanțare și plată, ceea ce ar fi dus la majorarea nelegală a fondurilor destinate drepturilor salariale, dar și a impozitelor și contribuțiilor aferente.
Tot potrivit DNA, statele de plată modificate ar fi fost prezentate spre avizare și aprobare persoanelor din cadrul ministerului cu atribuții în acest sens, iar informațiile nereale ar fi fost aprobate la plată fără vinovăție de către ordonatorii principali de credite. În această formulare, anchetatorii indică un lanț administrativ în care falsificarea documentelor ar fi fost urmată de verificări care nu ar fi identificat la timp neregulile.
Transferuri necuvenite și documente bancare falsificate
Procurorii mai susțin că Lavinia-Daniela Păune ar fi falsificat și borderourile aferente dispozițiilor de plată transmise unităților bancare, prin inserarea unor sume necuvenite rezultate din modificarea statelor de plată, precum și prin introducerea unor date privind conturi bancare aparținând acesteia și celor două persoane. În urma acestor demersuri, suma totală de 7.176.957 lei ar fi fost transferată necuvenit în conturile bancare ale acestora.
DNA precizează și că la bugetul de stat ar fi fost achitate contribuții salariale și impozite aferente veniturilor salariale în cuantum total de 1.235.071 lei, corespunzătoare sumelor plătite nelegal. În total, prejudiciul reținut de procurori ajunge la 8.412.028 lei, sumă cu care Ministerul Afacerilor Externe s-a constituit parte civilă în dosar.
Recunoaștere, pedeapsă propusă și următorul pas în dosar
Potrivit DNA, Păune și-ar fi asumat în totalitate faptele și ar fi avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor. În prezența avocatului, aceasta ar fi declarat că recunoaște faptele reținute în sarcina sa, acceptă încadrarea juridică și este de acord cu pedeapsa propusă: 3 ani și o lună de închisoare.
Dosarul de urmărire penală și acordul de recunoaștere a vinovăției au fost înaintate Tribunalului București, cu propunerea de menținere a măsurii asigurătorii dispuse în cauză. În acest moment, cazul rămâne în faza judiciară, iar instanța urmează să se pronunțe asupra acordului.
De ce contează acest caz
Dincolo de dimensiunea financiară, dosarul arată cât de vulnerabile pot deveni instituțiile atunci când aceeași persoană are acces repetat la procese sensibile, iar controalele interne nu reușesc să detecteze la timp o schemă care se repetă ani la rând. În administrația publică, frauda nu are întotdeauna forma unei decizii spectaculoase; uneori se ascunde în rutina documentelor, în semnături, în aprobări și în încrederea că procedurile de bază funcționează.
Cazul MAE va fi urmărit nu doar pentru rezultatul juridic, ci și pentru întrebarea de fond pe care o lasă în urmă: cum pot fi întărite verificările astfel încât un astfel de mecanism să nu mai poată continua atât de mult timp? Răspunsul ține de proceduri, dar și de cultura instituțională a controlului, acolo unde o eroare repetată poate deveni, în timp, o pierdere uriașă pentru bugetul public.