Jacqueline de Ribes, creatoare de modă și figură emblematică a eleganței franceze, și-a petrecut verile la Les Hauts de Saint Marc, vila de pe Riviera Franceză aflată pe înălțimile deasupra golfului Saint-Tropez. Potrivit Vogue, locuința nu era doar un decor spectaculos, ci un spațiu în care s-au amestecat memoria familiei, disciplina estetică și o formă foarte personală de ospitalitate.
O casă de vacanță care a devenit parte din legendă
Deși iubea lumina din sudul Franței, de Ribes nu era, după cum își amintește familia, o prezență matinală. Preferând să rămână în patul ei portughez din lemn de mahon până după prânz, apărea adesea abia spre ceai sau înainte de cină, îmbrăcată în caftane strânse în talie cu centuri bijuterie. În casa ei, apariția era întotdeauna așteptată, iar efectul, spun apropiații, era imposibil de ignorat.
Moștenirea unei familii cu gust pentru simplitate
Casa a aparținut inițial mamei sale, Paule de Beaumont, moștenitoare a averii Rivaud și intelectuală cunoscută pentru traducerile în franceză ale pieselor lui Tennessee Williams. Familia Beaumont împărțea timpul între Paris, Corsica și Provence și își amenajase locuințele într-un registru simplu, rustic, departe de ostentație. Jacqueline a moștenit Les Hauts de Saint Marc în 2000 și a păstrat multe dintre elementele originale, inclusiv o baie roz cu plăci locale și aplice din anii ’60, precum și suporturi încălzite pentru prosoape, considerate foarte moderne la vremea lor.
Grandiozitatea casei nu venea din exces, ci din proporții, materiale și detalii. Alix de La Rochefoucauld, nepoata lui Jacqueline de Ribes, descrie locul ca pe unul „refinat fără să fie bling-bling”, construit din materiale locale și dintr-un simț foarte clar al bunului gust. Vila, ridicată în 1963 de Philippe Tallien și decorată de Claude Chauvin, a fost adaptată nevoilor familiei fără a-și pierde caracterul.
Estetică discretă, dar impecabil controlată
Jacqueline de Ribes a fost cunoscută pentru perfecționismul ei, iar casa reflecta aceeași exigență. Interiorul combina mobilierul și portretele de familie cu imprimeuri Picasso și piese locale, în timp ce obloanele verzi și bougainvillea mov dădeau fațadei o notă tipic mediteraneană. Mobilierul din fier forjat, specific regiunii, apărea în mai multe spații, de la șezlongul de pe terasă până la torțele din sala de mese albă.
Oaspeții erau întâmpinați cu o băutură a casei, suc de lămâie cu sirop de căpșuni peste gheață, și erau conduși în camere de menajere în uniforme alb-albastre apretate. În serile de vară, luminile erau ținute aproape de perete, pentru a se integra discret în decor. „O doamnă nu trebuie să aibă lumini prea puternice”, își amintește familia că spunea Jacqueline. Aceeași grijă pentru atmosferă se vedea și în modul în care erau aranjate mesele, florile și obiectele decorative.
Viața socială a Rivierei și cercul ei de prieteni
Casa de la Saint-Tropez a fost și un punct de întâlnire pentru nume importante ale epocii: Gianni și Marella Agnelli, Jack Nicholson, Marie-Hélène de Rothschild, Gunter Sachs, familia Cuevas și Carlos de Beistegui s-au numărat printre apropiații familiei, potrivit Vogue. Mulți dintre ei rămâneau pentru perioade lungi, iar Jacqueline conducea conversațiile și serile cu aceeași siguranță cu care își construise imaginea publică.
Programul verii era bine stabilit: prânzuri lungi, apoi schimbarea în haine lejere, înot în piscină, partide de pétanque sau momente petrecute privind peisajul. Din casă se vedeau vii, câmpuri de lavandă și cimbru sălbatic, iar mirosul vegetal al zonei era parte din experiență. Plaja Beauvallon era la aproximativ 15 minute, iar Saint-Tropez la încă 15 minute, suficient pentru o ieșire de seară.
O casă care a păstrat și intimitatea familiei
Dincolo de strălucirea socială, Les Hauts de Saint Marc a fost și un loc al intimității. Alix de La Rochefoucauld spune că bunica ei inventa povești pentru nepoți, inclusiv una despre două picături de apă, Perla și Goutelette, care călătoreau prin țevi și canale, ieșeau în mare, urcau în nori și coborau peste alte țări. Această latură creativă, mai puțin vizibilă publicului, apărea cel mai clar în familie.
Jacqueline de Ribes a fost și o figură importantă în modă: a lucrat cu Oleg Cassini, l-a avut pe Valentino Garavani printre colaboratorii săi timpurii, iar mai târziu a devenit muză pentru Yves Saint Laurent, Hubert de Givenchy și Guy Laroche. În 1982 și-a lansat propria colecție couture. În casă se regăseau și urmele acestei moșteniri, inclusiv o copie a celebrului portret realizat de Richard Avedon, alături de portrete ale strămoșilor Beaumont.
Ultimii ani și felul în care a rămas prezentă prin detalii
Chiar și când sănătatea nu i-a mai permis să participe la toate evenimentele, de Ribes a continuat să se ocupe de detalii. Familia spune că a coordonat din culise o cină pentru Friends of the Museum la Musée d’Orsay, alegând florile, tacâmurile, cartonașele de masă și chiar întorcând fața de masă pentru că nu i se părea suficient de rafinată. Aceeași atenție pentru proporții și atmosferă a definit și casa din sudul Franței.
Jacqueline de Ribes a murit în 2025, iar lumea modei i-a adus numeroase omagii. Pentru familie însă, Les Hauts de Saint Marc rămâne locul în care se vede cel mai limpede cine era ea dincolo de imaginea publică: o femeie cu gust impecabil, o povestitoare și o bunică atentă la fiecare detaliu. Lecția practică pe care o lasă această casă este simplă: eleganța durabilă nu ține de opulență, ci de coerența dintre spațiu, memorie și felul în care îi primești pe ceilalți.