Un studiu clinic multi-instituțional publicat în Cancer Medicine a evaluat dacă medicamentul experimental opaganib poate ajuta la prelungirea beneficiului obținut de terapiile standard la bărbații cu cancer de prostată avansat care nu mai răspunde la tratamentele hormonale obișnuite. Cercetarea a fost condusă de echipe de la Medical University of South Carolina (MUSC) și Emory University și s-a concentrat pe pacienți cu cancer de prostată metastatic rezistent la castrare, o formă agresivă a bolii.
O nouă abordare pentru o boală cu opțiuni limitate
Potrivit materialului News-Medical.net, această categorie de pacienți are puține opțiuni după ce terapiile standard cu abirateronă sau enzalutamidă își pierd eficiența. În multe cazuri, următorul pas este chimioterapia, care poate avea efecte adverse importante.
Ce a testat studiul
Cercetătorii au analizat dacă opaganib, administrat pe cale orală în combinație cu abirateronă sau enzalutamidă, ar putea menține boala sub control mai mult timp decât tratamentele standard singure. Opaganib nu acționează asupra hormonilor, ci blochează o cale implicată în metabolismul sfingolipidelor, un proces legat de supraviețuirea celulară și de rezistența la tratament.
Omer Kucuk, oncolog și Correll Chair in Genitourinary Cancer la Winship Cancer Center of Emory University, a spus că echipa caută „noi căi de țintit”, subliniind că după eșecul terapiilor cu receptor androgenic există „puține opțiuni precise” pentru tratament individualizat.
Rezultatele de fază 2: semnale, dar fără atingerea obiectivului principal
În studiul de fază 2 au fost incluși 66 de pacienți. La 16 săptămâni, aproximativ 15% dintre cei tratați cu opaganib plus abirateronă și 9% dintre cei tratați cu opaganib plus enzalutamidă au avut controlul bolii, însă rezultatul nu a atins obiectivul principal al studiului.
Chiar și așa, cercetătorii au observat la unii pacienți semne biologice de răspuns, inclusiv scăderi ale nivelului de antigen specific prostatic (PSA) și perioade de stabilizare a bolii. Besim Ogretmen, coautor al studiului și director asociat pentru științe fundamentale la Hollings Cancer Center din cadrul MUSC, a spus că, deși procentul este mic, „aceia sunt pacienți reali” care au beneficiat de tratament după ce alte opțiuni nu au funcționat.
Tolerabilitate și pașii următori
Potrivit raportării, combinația a fost în general gestionabilă, iar cele mai multe reacții adverse au fost ușoare sau moderate. Unele efecte adverse mai serioase au apărut la o parte dintre pacienți, dar în multe cazuri acestea s-au ameliorat după reducerea dozei sau oprirea tratamentului.
Echipa de cercetare spune că următorul pas este identificarea biomarkerilor din sânge care ar putea prezice cine răspunde cel mai bine la combinația cu opaganib. Ogretmen a explicat că analiza modificărilor lipidice la pacienții care răspund, comparativ cu cei care nu răspund, ar putea ajuta la selectarea mai precisă a tratamentului, un pas important spre medicina de precizie.
Studiul a fost susținut parțial printr-un grant program project de la National Cancer Institute și evidențiază colaborarea dintre MUSC și Emory University în trecerea unei descoperiri din laborator către testarea clinică. Cercetătorii spun că rafinarea acestei strategii sau dezvoltarea unor medicamente de generație următoare care țintesc aceeași cale ar putea extinde opțiunile pentru pacienții cu cancer de prostată avansat.
Concluzie: rezultatele nu arată încă o soluție standard, dar indică o direcție de cercetare care ar putea ajuta, în viitor, la selectarea mai bună a pacienților ce ar putea beneficia de opaganib.